Remember un om de exceptie…

Azi isi sarbatoreste ziua de nastere un fost profesor de al meu de la FEAA, pe care eu l-am indragit mereu. La multi ani si toate cele bune ii doresc.

Facand o trecere spre titlul articolului, vreau sa spun ca aceasta persoana imi aminteste mereu de un alt profesor de-al meu, de data asta din liceu, pe care l-am stimat si l-am indragit foarte mult. Spun asta pentru ca, din pacate, nu mai este printre noi, insa, sunt sigura ca va fi mereu prezent in amintirea mea si nu numai. Multi dintre colegii mei l-au indragit si ei si stiu despre ce vorbesc.

Viorel Murariu a fost pentru mine mai mult decat un profesor…a reprezentat un mentor , un model pe care cu draga inima l-am urmat si o persoana care ne-a indrumat pe tot parcursul perioadei liceului. Sfaturile lui si vorbele de duh care ni le-a transmis vor fi mereu prezente in inima si mintea mea. Sunt sigura ca si de acolo de sus, din ceruri, ne indruma in continuare si are grija de toti cei care i-am fost dragi.

O sa inchei aici aducandu-i un omagiu celui pe care eu il consider un erou, un om care merita aplauzele noatre chiar daca nu a fost actor, o persoana caruia ii multumesc si azi ca mi-a dat ocazia sa il cunosc. Dumnezeu sa il ierte si sa il odihneasca in pace!

Begining a new life

Dupa cum bine am spus si in titlu…pot spune ca incepand cu 4 octombrie incep o noua viata…sau mai bine zis…o noua etapa a vietii mele e pe cale sa inceapa. Nu toti stiti, dar mai nou m-am inscris la Facultatea de Drept, sunt proaspata boboaca si am niste emotii ca si cand as fi din nou la terminarea liceului…multe persoane din anturajul meu privesc acest lucru cu multa neincredere , sunt ferm convinsi ca nu voi putea duce la capat ce imi propun, considera ca acest lucru e doar un moft …si, sincera sa fiu, si eu pornesc cu un pic de teama pe acest drum destul de complicat si anevoios. Singurii care ma sustin 100% sunt parintii mei si asta ma ridica catusi de putin. Cu toate astea, as fi preferat ca si alte persoane sa imi fie alaturi, sa ma sustina si sa ma incurajeze, dar mi-am dat seama ca in viata nu totul e cum iti doresti…iar dezamagirile nu inceteaza sa apara. Prietenii mei (se stiu ei care) ar fi trebuit sa tina seama mai mult de persoanalitatea mea (doar ma cunosc) si mai putin de mediul exterior.  Sunt, totusi, increzatoare ca voi reusi sa ma tin tare, nu voi tine seama de nimeni si nimic (chiar daca voi pune la suflet, nu ii voi asculta) si voi ajunge cu bine la linia de sosire …voi incerca sa demonstrez ca sunt ambitioasa, ca pot duce la capat ce imi propun, ca voi reusi sa ma mentin pe linia de plutire…si nu pentru a demonstra cuiva ceva, ci pentru ca asta imi doresc sa realizez! In concluzie, cine vrea sa ma sustina sa o faca, pentru ca o sa am nevoie, iar cine nu…mai bine sa taca, daca nu vrea sa piarda o prietena adevarata! Un semestru cat mai bun va doresc tuturor!

Back to the city…

Of, of…concediile astea sunt tare scurte, atunci cand abia le astepti. Tocmai ce m-am intors de la mare (n.r. acum o saptamana, de fapt), ca deja imi si era dor de ea…acuma nu pot spune ca numai de mare, acuma mi-e dor si de soare…ca de 2 zile avem numai vreme inchisa, deprimanta si trista. Bine macar ca nu mai ploua. Eh…ce pot sa va zic, m-am simtit bine, m-am regasit, am inceput un nou drum…sunt pregatita sa merg mai departe si stiu ca o sa rezist si o sa fiu puternica si urmatoarelor ) si apoi mai vedem…o zi buna si o saptamana maxima va doresc!

Mare, soare, distractie…

Astept de cand a inceput vacanta sa merg si eu un picut la mare. Am prieteni care au fost, s-au intors si eu tot nu am ajuns. Sper ca la finele acestei saptamani sa ajung si eu. Dupa cum bine stim cu totii, litoralul reprezinta o sursa de revigorare , o sursa de relaxare, o sursa de distractie sau de agatat. Depinde pentru ce mergem…fiecare dintre noi. In ceea ce ma priveste, cred ca toate motivele enumerate mi se potrivesc. Abia astept sa ajung acolo, sa ma distrez, sa ma relaxez, sa ma simt bine, sa uit de tot si de toate si, de ce nu, sa si agat…cine va fi pana pe 20 august la mare sa ma contacteze poate ne distram impreuna. O sa revin, bineinteles, cu un post sa va spun cum a fost…aveti grija de voi si distrati-va la maxim. Profitati de clipele prezente …de cele mai multe ori ne complicăm existenţa încercând să ne regăsim în trecut sau în viitor, dar foarte rar în prezent. Ne-am învăţat să ingnorăm prezentul, să nu trăim în el, ci să aşteptăm ceva mai bun de la viitor, sau să ne regretam trecutul.un binecunoscut intelectual spunea: “Creştinul este cel ce nu trăieşte nici în trecut, nici în viitor, ci numai în prezent. Trecutul nu-l apasă, viitorul nu-l îngrijorează.” (Nicolae Steindhardt, Jurnalul fericirii )

Anunt…..

Vreti sa va tina cineva contabilitatea la preturi de criza? mail la sccontabilitate@ yahoo .com

Pentru site-uri , soft -uri, programare , etc mail la produseit@yahoo.com

I just need a miracle…

As vrea, sa mai simt sarutarea ta.

Mi-as dori ca DRAGOSTEA dintre noi sa revina,

As vrea sa ne regasim, sa ramanem impreuna

Ca stelele si LUNA,

Mi-as dori sa-mi zambesti din nou, gingas ca o RAZA FRUMOASA de soare!

As vrea sa ma protejezi de raul de pe lume,

Ca si COPACII intr-o zi de ploaie.

ADORM, privind disperata spre departari tainice,

Te caut in vis, dar nu te intalnesc…

Privesti ascuns catre mine,

MERG catre tine… dar tu pornesti INVAPAIAT si vesel catre ea…

Totul in jur a inlemnit….e gheata pretutindeni…

Te vreau inapoi iubite…

Din editia viata…

Nu mai pot de cald…m-am saturat de caldura asta infernala…vreau ploile alea frumoase de vara cu tunete si fulgere cat cuprinde…mi-as dori sa mai traiasca bunicii mei sa fiu din nou in colturile mele de rai, sa pot sta linistita si sa meditez la orice…as vrea sa nu mai fiu mare, sa nu ma fi maturizat atat de devreme, sa nu fi avut atatea griji si probleme, sa nu fi facut unele lucruri, sa nu fi spus altele, sa nu fi suparat pe nimeni. Cred ca oamenii si eu, implicit, sunt de fapt ganditori ai propriului ego si consider ca ne petrecem mai mult de jumatate din viata gandindu-ne la ce ar fi fost daca nu am fi luat/am fi luat unele decizii…regretand multe chestii si plangandu-ne de mila. Din pacate toti suntem asa, suntem constienti de conditia noastra doar unii dintre noi…si mai putini din acestia schimba ceva. Am ajuns sa cred ca de fapt asta ne e si menirea pe Pamant…sa reflectam asupra propriei conditii la nesfarsit, ca si Sisif. Asta probabil pe eternitate sau doar pana ne dam seama de ceva anume…si oare ce e acel ceva? Mereu avem intrebari fara raspuns, mereu suntem curiosi…mereu suntem oameni. Oare nu putem si noi evolua spre o alta conditie? O sa spuneti ca da…ca Biblia precizeaza ca vom trece catre viata de Apoi, ca stiinta considera ca exista si alte specii mai inteligente decat noi, dar care isi au originile in ceea ce suntem acum…dar care e oare Adevarul? Voi ce parere aveti?…..

Life is strange…

Mai inainte de toate vreau sa recunosc ca am fost destul de dura in ultimul articol, dar asta se datoreaza, probabil, starii mele de atunci. Nu pot spune ca mi-am schimbat parerea, dar nu as mai scrie aceleasi lucruri dure…posibil as fi mult mai finuta…viata e ciudata si niciodata nu stim unde ne conduce. Luam decizii care ne hotarasc clar drumul pe care il urmam si mereu ne intrebam ce ar fi fost daca am fi ales altceva decat ce am ales. Sunt atat de multe bifurcatii de trecut, atatea decizii marunte care ne afecteaza mereu…dar ideea si finalul drumului va fi mereu aceeasi…vom ajunge in mod diferit tot in acelasi punct. Aici fac eu diferenta intre destin si soarta. Nu stiu care e una si care e alta, dar pot spune ca, de exemplu, destinul ni-l facem singuri, prin deciziile pe care le luam (deci exista n posibilitati), iar soarta e una singura si prin destinul ales ajungem mai devreme sau mai tarziu tot acolo unde ar fi trebuit. Sau invers…in momentul de fata sunt mai derutata decat am fost vreodata pana acum, am de luat mai multe decizii, dar simt ca nu stiu ce sa aleg. Probabil trebuie sa imi pun ordine in ganduri sa vad exact ce si cum, dar inca nu sunt pregatita pentru asa ceva. O sa inchei postul cu motto-ul meu…CARPE DIEM!!!

Life is life

Viata bate filmul…e clar. Viata mea e mai rea decat o telenovela …m-am saturat de partea masculina existenta pe acest Pamant. Baietii sunt cel mai urat si cel mai meschin lucru de pe planeta si nu stiu decat sa isi bata joc de noi fetele…ce ma bucur ca de ceva vreme s-a cam intors roata si am inceput si noi sa ne punem amprenta peste ei…sa ne batem joc, sa fim rele…mi-am dat seama ca viata e perversa si nu rezolvi nimic punand suflet si dand ce ai mai bun in tine. Un singur sfat am: traiti viata din plin, nu puneti suflet ca nu se merita si nu suferiti…o vacanta frumoasa tuturor!!!

Toamna, toamna…poama acra…

Ce vreme…nici nu imi vine sa cred ca acum doua zile ma balaceam la strand si acuma inghet de frig si port haine de toamna…se spune ca asa va fi pana la finele verii…cateva zile cald, apoi ploi. Eh…e vreme de stat in casa, de numarat bani (in cazul in care ai) sau de facut copii (daca doresti sau ai cu cine). La mine nu e inca valabila nici una dintre afirmatii. De iesit din casa trebuie sa ies, bani nu am sa numar…iar copii…imi doresc dar nu acum. Inca nu e momentul. Vremea asta de afara imi aduce aminte de sesiune…iar trebuie sa invat…apropo de invatat, nici nu stiu uneori la ce imi folosesc atatea lucruri. M-am cam saturat si de scoala si de toate. Dar asta e viata…si cu bune si cu rele. Sa speram ca nu o sa fie asa prea mult timp. O sa inchei postul azi aici si o sa va las sa va delectati cu cateva poze facute prin oras cu cei mai buni prieteni (le gasiti la sectiunea photos)…
P.S.: Sa vedeti ce se supara ca am pus pozele! :) )

Next »

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro